bevude  /-ù-/  be|vu|de  [CO]

  1. s.f. azion di bevi, soredut alcolics in cuantitât plui o mancul bondantedi sere tes sagris dai paîs a fâ la bevude e la ridade (Alan Brusini, Par stradis lungjis); "E ce vin, eh? E ce bevudis, corpo! Ce zoventût che e vin passade là vie!…" (Arturo Feruglio, Un grop sul stomi); il nuvìs, par disdebitâsi cui fantats dal borc da la nuvissa, meteva dîs talars di Maria Taresa su la guantiera, par paiâ la bevuda (Ranieri Mario Cossâr, Gnossis gurissanis)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl