becjarie2  /-à-/  be|cja|ri|e  [CO]

  1. s.f. femine che e taie, che e lavore e che e vent cjar o femine maridade cuntun becjârla Carmela, becjarie, dopo vê savoltât ducj i scansei sence cjatâ la letare, e decidè di mandâ sô fie a visâ la Cumission che cjaval e paron a jerin muarts dopo incà (Vico Bressan, Sant Lurinç di Mosse)