bausie2 /-ì-/ bau|si|e [CO]
- s.f. piçul cjandelîr fat di un platut cuntun mani: lui si confuartave a sentâsi dongje [de femine] cuant che e gucjave o e pontave pai siei piçui, tal clâr di une bausie (Maria Forte, Il Bide di Miot); doi clerics cu la mitrie e il pastorâl e un cu la bausie, chê cjandele che i permeteve di lei cun plui comoditât (Antoni Beline, La fabriche dai predis)