baucâ ba|u|câ [BF]
-
v.intr.
passâ il timp o lâ ator cence fâ nuie, o cence fâ nuie di impuartant, di produtîf:
chestis e son zornadis / di fâ des cjaminadis, / baucant di lâ a gustâ / a Vât a Cussignà; / e dopo su la brune / co salte fûr la lune / a pas tornâ in citât… (Pieri Çorut, Il Strolic furlan par l'an 1842)
Cfr. gjangjâ , torzeonâ