batifier
/-èr/
ba|ti|fier
[CO, TS]
-
s.m.
artes.
mai mot de fuarce de aghe:
un tempelâ rimât di batifiars, un zirâ ciulât di ruedis (Renzo Balzan, La farie dal Checo)
Var. batefier
-
s.m.
industr.
oficine di fari in stât di fâ ancje lavôrs grues, cun mais mots cu la fuarce de aghe:
a jerin rivâts a disvilupâ cuatri lûcs di vore di cheste fate ven a stâi: la fondarie cul mai a balestre, la farie cui cilindris par produsi tondin, il batifier cui mais a pression par distrigâ lavôrs in grant e infin la feriere (Nin dai Nadâi, Al jere une volte: il Borc dai brusefier)
-
s.m.
cui che al lavore in chê oficine:
e batifiers e mosaiciscj si cjatin / cun marcjadants e marinârs (Domeni Zannier, La ancure te Natisse)
