barcjarûl
bar|cja|rûl
[CO]
-
s.m.
cui chel al mene une barcje, soredut su tratis di aghe avonde curtis, par esempli tai pas dai flums, tai lâts, in lagune, dongje dai puarts e v.i.:
i oms a lavin a tratâ cul barcjarûl il presit dal traghet fin a Barbane. Se al jere aiar, il presit al jere bon, se invezi e jere calme, chest al cresseve, che il barcjarûl al scugnive remâ (Sergio Visentin, A Barbane);
une frutate e veve il morôs che al jere barcjarûl. […] La domenie a buinore lui nol cjatave mai le barcje là che la veve peade (Popolâr - Andreina Nicoloso Ciceri, Les stries - Racconti popolari friulani I)
Sin. barcjâr
Var. barcarûl