barbot /-òt/ bar|bot [CO]
-
adi., s.m.
che, cui che al barbote, che al fevele in maniere imperfete, taiant lis peraulis o ripetint suns o silabis o pronunziant lis peraulis in maniere pôc clare:
Ricobel, parint dai Coçons che, bagaiant un pôc barbot, i fevelave di Tilie, la fantate: «Eh, noaltris Ca… Ca… Carneluts, âstu di meti!» (Alan Brusini, Come tai romançs)
Sin. tartai , tartaiot
Cfr. cjecul , barbote , barboton