barboi /-òi/ bar|boi [BF]
-
s.m.
pindul di piel sot dal bec di gjai, dindis e v.i.:
il gjal, biel e boriôs, cu lis plumis slusintis colôr vert e maron e i barbois luncs e impiâts compagns de bore di fûc (Giuliana Pellegrini, Checco, Catin e Minute)
Sin. barbule , barbaioc , barbolon , bavile , bavice -
s.m.
(fig., pop.)
cui che al è di Dieç
Sin. dieçan