baracocul  /-ò-/  ba|ra|co|cul  [CO]

  1. s.m. pome dal Prunus persica var. nucipersica, che si somee cul pierçul ma che al à la piel plui gruesse e slissebastave passa il Patoc e rivâ te braide par spicjâ fîcs blancs e neris, baracocui […] (Sergio Rebuson, I crostui); al veve vude la biele idee di vierzi il bussul de marmelade di baracocui (Raffaele Serafini, Contis sot spirt)
    Sin. anaspierçul
    Var. barecocul