baracocolâr  ba|ra|co|co|lâr  [CO, TS]

  1. s.m. bot.com. arbul che al fâs baracocui, lat. sient. Prunus persica var. nucipersicail baracocolâr […] l'à li stessis tendencis, la stesse vite, ju stes difiets del piarsolâr (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1861)
    Var. barecocolâr