balordisie  /-dì-/  ba|lor|di|si|e  [BF]

  1. s.f. cualitât di cui o di ce che nol è normâl, in sens negatîf«Chest resonament al merte il premi Nobel de balordisie» lu mincjonà Tin (Sergio Cecotti, Il President)
    Sin. balordagjine
    1. robe balorde, strambe, che si dîs o che si fâs