bagnum  /-ùm/  ba|gnum  [CO]

  1. s.m. umiditât fuarte, tal aiar o condensade su lis superficiis a contat cul aiarmi vevin fate tirâ sù une pipine sacratissime e dopo di vêmi ridût e sorât fin avonde, mi vevin lassât dute la gnot sul prât a cjapâ il bagnum, fintremai che, sul cricâ dì, un cjan cul lecâmi la muse mi veve dismot e scaturît (Pieri Menis, La gjaline robade); jê, in cjase, no sarès plui tornade, a cost di finî alì in chel cjanton di bearç, a cost di fâsi un brut ricjot, in chel bagnum che al dave frêt (Maria Forte, Cjase di Dalban)
    Cfr. rosade