bagnarûl ba|gna|rûl [BF]
- s.m. cui che al viôt de sigurece di cui che al fâs il bagn tal mâr, tune pissine e v.i.: incuriosît dal câs mi soi fat dongje al bagnarûl gnûf e i ai domandât ce che oreve dî che Berto, cussì al si clamave il bagnarûl di prime, a nol ere chest an prisint (Aldo Gallas, Vecjaie)
- s.m. cui che al fâs il bagn tal mâr, tune pissine e v.i.
- adi., s.m. di Bagnarie, che, cui che al è di Bagnarie