bachetâ ba|che|tâ [CO]
- v.tr. dâ jù cuntun len sutîl: cui che al fevelave furlan a scuele - ancje di chest mi visi - o che al vignive bachetât o che al veve di paiâ une multe (Franc Fari, Il cjâf dai furlans)
- v.tr. (fig.) criticâ cun severitât: [Josef Marchet] al bachete ducj i furlans che "a son, sì, autonomiscj, almancul il nonante par cent, ma no metin man al tacuin nancje par bati un telegram" (Anna Bogaro, I autonomiscj potenziâi)