auditôr  au|di|tôr  [CO, TS]

  1. s.m. scol. cui che al à il permès di frecuentâ lis lezions intune scuele o intune universitât cence jessi iscrit, ma nol pues frontâ esams o otignî il titul[…] il cors «Comunicâ in lenghe furlane» pal personâl des aministrazions publichis e de Universitât dal Friûl e, tant che auditôrs, par ducj i interessâts (Erika Adami, Il pont sul furlan in classe)
  2. s.m. dir. cualifiche proprie di cierts magjistrâts ordenaris
  3. s.m. dir.can. tai tribunâi eclesiastics, titul dât a cui che al à di istruî, ma no di definî, une cause o une sô partla Sante Sede, no podint lassâ in bande un om cu lis sôs capacitâts, lu mandà tal 1924 ae nunziature de Lituanie tant che «auditôr» (Elena Zanussi, Un deputât furlan tal Parlament di Viene)
  4. s.m. stor. cui che al tratave cui ambassadôrs par incarghe di un princip e che i riferive sui colocuis