artist  /-ì-/  ar|tist  [FO]

  1. s.m. cui che al fas art, soredut se al dimostre di sei brâfnol è un câs che li dentri a zirin musiciscj, pitôrs, atôrs e artiscj di ogni fate (Max Mauro, Un Friûl difarent: i 90 mhz di Onde Furlane); un artist di prime sfere, chel che al à piturade la capele dal Domo (Costantino Smaniotto, Co l'amôr al cimie)
  2. s.m. cui che al lavore tal mont dal spetacul[tal festival Suns] sul palc dal Teatri Gnûf «Zuan di Udin», si sfidaran artiscj e grups che a rivaran di ogni bande de Europe (Erika Adami, Poie europeane par «Suns»); in place, co la int a saltavin fûr di messe, artiscj a stomi crot a mangjavin stope e a spudavin fûc, a spacavin cjadenis cul stomi, a tiravin curtìs cuintri une bree e cjans amaestrâts a balavin su dôs gjambis (Alan Brusini, Come tai romançs)
  3. s.m. cui che al è une vore brâf tal fâ alcal jere un artist tal savê dâur [aes cjampanis] vôs di vaî o di ligrie secont che al coventave, tal dâ onde largje e timp just a ogni sglongjade (Maria Forte, La rive di Sant Pieri)
  4. s.m. cui che al fâs un lavôr di produzion manuâlta la ostarie di siore Bitine, tal gno paîs là jù pe Basse, si cjatavin […] ducj i artiscj di lenti: faris e marangons, cjaliârs e muradôrs, pitôrs e teracîrs, e cjarpentîrs, e fornasîrs e vie discorint (Alviero Negro, Il cjapiel di stran); i colonos, i artiscj, chei che a lavorin, polsavino mai? A polsavin ancje chei; ma no come i siôrs di lâ in vacance (Riedo Pup, I furlans e lis feriis)
    Sin. artesan