artifici /-tì-/ ar|ti|fi|ci [CO]
- s.m. sisteme par rivâ cun abilitât, in câs ancje imbroiant, a di un ciert fin: ve che al dopre chel antîc artifici retoric di atribuî ai aversaris posizions che lôr no àn mai cjapât, par podêju criticâ (Raimont di Strassolt, La autonomie dai "ex comuniscj"); no ‘nd jere bisugne di scuindi nuie, e nancje di inventâ cui sa cuâi artificis (Renzo Balzan, Il lasimponâr)