arpâ ar|pâ [CO, TS]
-
v.tr.
edil.
leâ, rinfuarçâ mûrs o struturis cun arpis, cun stangjis, cun cjadenis:
bisugne arpâ chel mûr, che al scomence a fâ panze (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Sin. arpesâ