amonizion  /-òn/  a|mo|ni|zi|on  [CO]

  1. s.f. [TS] dir. riclam formâl par vie di une mancjancebielzà tal 1744 al veve vût ce fâ cul tribunâl, ma dut al jere finît cuntune amonizion severe (Pierluigi Visintin, Friûl e furlans te Histoire de ma vie di Giacomo Casanova); mi jeri suiât la muse cuntune amonizion formâl tal lavôr, une segnalazion ae Sigurece Citadine e un diviêt par doi agns a jentrâ tes Primarolis (Stiefin Morat, Kebar krossè)
    1. sport riclam formâl par un fal grâf, che se si sume a di un altri al puarte ae espulsionBarison, che al veve za cjapade une amonizion, al ven parât fûr, cuntun secont cartelin zâl, par un fal su Marin (Marc Stolf, Pordenone - Pisa 2-2)