amant  /-ànt/  a|mant  [AF]

  1. s.m. cui che al à une relazion amorose cun cdn.tu tramontis tu soreli, / tu tu cjalis par ducj cuancj / sêstu bon di saludâmi / là che al è il mio cjâr amant? (Popolâr, Tu tramontis)
    1. cui che al à une relazion amorose cun cdn. che al è za leât intune altre relazion matrimoniâl o sentimentâl o che daûr di normis o de morâl nol varès di vê relazionsun fi de femine cjacarade al è lât a contâi a sô mari che trê altris fruts a vevin dit che jê e veve un amant (Antoni Beline, La veretât in tribunâl)
  2. s.m., adi. che, cui che al presee o che al à passion par alc o par cdn.à dei partîts al pâr di une regjine. / Ma, amant des bielis arts, la biele Nine / à fate le sentence, / o che spose un artist, o che sta sence (Pieri Çorut, Fuarce des bielis arts); cui sa che un doman ancje jo, come amant dai classics e ultin dai tradutôrs, no cjati cui che mi contente, vierzint une golaine di classics voltâts par furlan (Tarcisio Mizzau, Letare a La Patrie dal Friûl 15/6/2010)