alusîf a|lu|sîf [CO]
- adi. che si riferìs a cdn. o a alc in maniere no clare: cemût mai jerio rivât a indovinâ che in chê piture al fos stât alc di alusîf al nestri câs? (Giovanni Gortani, Trê Rafaei in jerbe); [i oracui] a riferivin il messaç ricevût dai gjôs o dai spirts, cuasi simpri arcan, alusîf, interpretabil (Adrian Cescje, Viaç aes origjins dal Logos)