alusîf  a|lu|sîf  [CO]

  1. adi. che si riferìs a cdn. o a alc in maniere no clarecemût mai jerio rivât a indovinâ che in chê piture al fos stât alc di alusîf al nestri câs? (Giovanni Gortani, Trê Rafaei in jerbe); [i oracui] a riferivin il messaç ricevût dai gjôs o dai spirts, cuasi simpri arcan, alusîf, interpretabil (Adrian Cescje, Viaç aes origjins dal Logos)