alimentadôr  a|li|men|ta|dôr  [CO, TS]

  1. s.m. eletr. aparât che al furnîs energjie a un imprest, a un machinari, a un implant e v.i.si podarès costruî alimentadôrs [fotovoltaics] organics in alte tension dal dut isolâts de rêt eletriche (Lorenzo Marcolini, Aplicazions des celis organichis nanostruturadis)