alce al|ce [BF, TS]
- s.f. zûcs zûc dulà che si bute adalt une monede fasintle colâ dentri tun cuadrât segnât par tiere e al vinç chel che al fâs colâ la sô monede plui tal mieç, plui lontane dai cuatri lâts: e si che jo e te o sin amîs, ancjimò di cuant che tu vignivis a zuiâ di alce sot il Palaç (Guido Antonioli, Florean dal Palaç, I, 5)