alabarde  /-bàr-/  a|la|bar|de  [CO, TS]

  1. s.f. arm. arme blancje montade suntune aste lungje cuntune part spiçade par ferî di ponte e une lame come di manarie par ferî di tai:  [lis cernidis] a jerin armadis in maniere lizere: a vevin pichis, alabardis e altris armis di tai, ma ancje arcabûs (Carli Pup, Il Friûl de Joibe Grasse dal 1511)
    Var. labarde
  2. s.f. (meton.) soldât armât di alabarde:  il Patriarcje al veve scugnût mandâ dutis lis sôs alabardis su la Plâf (Felix Marchi, Tai Navuaçs)
    Sin. alabardîr
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl