alabarde
/-bàr-/
a|la|bar|de
[CO, TS]
-
s.f.
arm.
arme blancje montade suntune aste lungje cuntune part spiçade par ferî di ponte e une lame come di manarie par ferî di tai:
[lis cernidis] a jerin armadis in maniere lizere: a vevin pichis, alabardis e altris armis di tai, ma ancje arcabûs (Carli Pup, Il Friûl de Joibe Grasse dal 1511)
Var. labarde
-
s.f.
(meton.)
soldât armât di alabarde:
il Patriarcje al veve scugnût mandâ dutis lis sôs alabardis su la Plâf (Felix Marchi, Tai Navuaçs)
Sin. alabardîr