afinitât
a|fi|ni|tât
[CO]
-
s.f.
il someâsi in cualchi aspiet o compuartament o gust e v.i., il ve alc in comun:
[il moviment artistic dal Nûfcent furlan] al jere tignût adun plui che di programs declarâts, di resons di afinitâts inteletuâls (Bepi Agostinis, Storie de art in Friûl);
forsi cun Manuela o vevi plui afinitât culturâl… "No stâ a disi monadis! Chê altre volte tu mi disevis che tu vevis afinitât culturâl cun Luisa… tu cambiis simpri la storie…" (Checo Tam, Amarcord te RSA)
Sin. someance
-
s.f.
[TS]
dir.
leam familiâr no di sanc, cui parincj deventâts
-
s.f.
[TS]
biol.
someance morfologjiche, fisiologjiche e v.i., che e costituìs un indiç di parintât filogjenetiche jenfri animâi o vegjetâi che a apartegnin a grups sistematics diferents:
Darwin al medità une vore su la nestre afinitât cu lis simiis (Claudio Tuniz, Evoluzion umane: la sience e mostre i segrets des nestris origjins)