adorazion  /-òn/  a|do|ra|zi|on  [CO]

  1. s.f. at di rindi onôr a une divinitât[i clerics] a stavin oris e oris in glesie cence alçâ i voi, in adorazion dal Santissim (Antoni Beline, La fabriche dai predis)
    1. [TS] religj., ecl., art visite a Jesù a pene nassût di bande dai pastôrs e soredut dai trê rêste glesie de Madone, e je une Nativitât di Mestri Lenart di Bressanon (1460) e une Adorazion dai trê Rês dai prins agn dal Cinccent (Josef Marchet, La sculture in len tai paîs ladins)
  2. s.f. (fig., iperb.) predilezion, amirazion o amôr fûr di misureStiefin, restant, al jere restât puar di tacuin ma siôr tal cûr. Di fat, al veve cuistât cul passâ da lis stagjons une vere adorazion pal Friûl, pe marilenghe, pe storie, pe culture e pe identitât dal popul furlan (Franca Mainardis, Il sium di Lissandri)