adorazion  /-òn/  a|do|ra|zi|on  [CO]

  1. s.f. at di rindi onôr a une divinitât:  [i clerics] a stavin oris e oris in glesie cence alçâ i voi, in adorazion dal Santissim (Antoni Beline, La fabriche dai predis)
    1. [TS] religj., ecl., art visite a Jesù a pene nassût di bande dai pastôrs e soredut dai trê rês:  te glesie de Madone, e je une Nativitât di Mestri Lenart di Bressanon (1460) e une Adorazion dai trê Rês dai prins agn dal Cinccent (Josef Marchet, La sculture in len tai paîs ladins)
  2. s.f. (fig., iperb.) predilezion, amirazion o amôr fûr di misure:  Stiefin, restant, al jere restât puar di tacuin ma siôr tal cûr. Di fat, al veve cuistât cul passâ da lis stagjons une vere adorazion pal Friûl, pe marilenghe, pe storie, pe culture e pe identitât dal popul furlan (Franca Mainardis, Il sium di Lissandri)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl