adorâ  a|do|râ  [CO]

  1. v.tr. rindi onôr a une divinitâto Signôr, nes vuestris Glesiis / ducj unîts us benedìn, / us laudìn, us adorìn / par ducj i secui (Zuan Batiste Galeri, Il furlan a messe)
    Cfr. venerâ
    1. vê un cult religjôsJuli Cesar al dîs che [i gjermans] a adoravin cetant il soreli (Sandri Carrozzo, Jenfri vîfs e muarts)
  2. v.tr. (fig., iperb.) amirâ cdn., volêi un ben di vitea adoravin la lôr none e le adorin ancje cumò (Mario Beltramini, Jo e Graziella); "Ti adori, Nives, e tu sarâs mê!" (Costantino Smaniotto, Co l'amôr al cimie)
    1. preseâ, vê plasê fûr di misure par alco adori svolâ, o ai il brevet e o ai svolât tant te vite (Christian Romanin, Un president di transizion)
Proverbis:
  • Diu de int nol vûl jessi adorât corint
  • o adore o lavore