acusâ  a|cu|sâ  [AF]

  1. v.tr. butâ su cdn. o su alc une colpe:  se tu fevelis di butâ vie lis armis, ca, ti acusin di disfatisim (Riedo Pup, I furlans e il disarmo)
  2. v.tr. [TS] dir. clamâ cdn. denant dai judiçs par rispuindi di une colpe:  Beppino Englaro al è stât acusât di omicidi volontari agravât par vie che al jere il pari (Christian Romanin, Amato De Monte: Il Friûl, patrie des bataiis di civiltât)
  3. v.tr. pandi alc di negatîf:  i insegnants che o vevi ocasion di incuintrâ […] a acusavin ducj la mancjance di manuâi pe educazion linguistiche par furlan (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
  4. v.tr. sintî l'efiet di alc di negatîf:  acusâ un dolôr (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
  5. v.tr. [TS] zûcs (ancje ass.) tal zûc di cjartis, declarâ di vê une cumbinazion:  acusi la napoletane di danârs (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl