acusâ a|cu|sâ [AF]
- v.tr. butâ su cdn. o su alc une colpe: se tu fevelis di butâ vie lis armis, ca, ti acusin di disfatisim (Riedo Pup, I furlans e il disarmo)
- v.tr. [TS] dir. clamâ cdn. denant dai judiçs par rispuindi di une colpe: Beppino Englaro al è stât acusât di omicidi volontari agravât par vie che al jere il pari (Christian Romanin, Amato De Monte: Il Friûl, patrie des bataiis di civiltât)
- v.tr. pandi alc di negatîf: i insegnants che o vevi ocasion di incuintrâ [...] a acusavin ducj la mancjance di manuâi pe educazion linguistiche par furlan (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
- v.tr. sintî l'efiet di alc di negatîf: acusâ un dolôr (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
- v.tr. [TS] zûcs (ancje ass.) tal zûc di cjartis, declarâ di vê une cumbinazion: acusi la napoletane di danârs (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)