acordadôr  a|cor|da|dôr  [CO, TS]

  1. s.m. mus. cui che al regole struments musicâi in maniere di dâur la intonazion juste
    Var. cordadôr
  2. s.m. mus. imprest che al jude a regolâ struments musicâi in maniere di dâur la intonazion justeal à comprât in Americhe un acordadôr par ducj i gjenars di armonichis (Marta Vezzi, Friulfisa di Marco Tomiato)