acompagnadôr  a|com|pa|gna|dôr  [CO]

  1. s.m., adi. che, cui che al va insiemi cun cdn. altri, soredut par fâ compagnie o par judâ o servîi acompagnadôrs di utents maiôrs di etât e autosuficients che no àn bisugne di supuart NO jentrin tal servizi di destinazion e di preference a spietin difûr (Aministrazion Publiche, Gnovis modalitâts di acès dai visitadôrs e dai acompagnadôrs tai ospedâi e tes struturis intermediis (rsa, sip, hospice))
    Var. compagnadôr