acetabil  /-tà-/  a|ce|ta|bil  [CO]

  1. adi. che al pues jessi acetât, cjapât, fat bon, sopuartât, frontât, paiât e v.i.fâ deventâ plui umane e acetabil la globalizazion (Stefano Bulfone, Ise "nome" une lenghe?); gustâ a presit acetabil (Oscar Puntel, Trop sono malâts di moto i furlans? Sal domandìn a 30 agns de scree de peraule par dî bikers: motârs)
  2. adi. di cualitât suficiente o a pene a pene suficientea judin dome in part a risolvi la cuistion altris criteris doprâts par distingui lenghe e dialet tant che la presince o no di une produzion leterarie acetabile (cuâl isal il metri di judizi, in chest câs?) (Marc Stolf, Minorancis linguistichis)