açarin1 /-ìn/ a|ça|rin [CO]
- s.m. viôt açalin1 : e cence piere il açarin vâl nie, / al solpar cence lescje fûc nol pie (Florendo Mariuzza, Consei al matrimoni); cul so moschet di cjace secont l'ultin model, e cul so brâf açarin a piere (Giovanni Gortani, Sot consei di vuere); e siôr Blâs va indenant planchin planchin, / cul dêt sul açarin / e cul voli sul cjan, / cun dute la atenzion e la prudence / e cul cûr che i bateve, / che jerin mês e mês che nol traeve / tune talpe di jeur (Enrico Fruch, Il jeur)