açalâ a|ça|lâ [BF, TS]
- v.tr. metal. tratâ la superficie dal fier in maniere di fâle deventâ di açâl
- v.tr. (fig.) fâ deventâ fuart e resistent tant che l'açâl: […] par assalâ i nestris bras che ulin lavorâ, par sintî, dopo tanti storlecadis, la vôs scleta da nestra santa tiara (Ugo Pellis, Il salût dal President de Filologjiche al Congrès di Gurize)
