a pitinton    [CO]

  1. loc.av. in grande cuantitât, cun bondance o cun viamencevorès balâ la staiare / cuntune pueme in dalminis, / ucant a son di armoniche / di tintine e liron; / bati il tac a ogni pirule, / fra il svoletâ des cotulis, / fra il talponâ des çoculis / sul cjast a pitinton (Ercole Carletti, Di grinte); la tampieste e saltave a pitinton dai cops ai curtîi (Maria Forte, La rive di Sant Pieri); al dîs bausiis a pitinton (Antoni Beline, Un puar libri par un "Puar don Bosco")
    Cfr. a sbreghe , a sbreghebalon , ad in grum , cu la palote , a otante
Components: