Est  /è-/  Est  [AF]

  1. s.m.sing. pont cardinâl de bande che al jeve il sorelichei ricuarts mi son sovignûts leìnt cualchi descrizion des tombis langobardis che a vevin un orientament Ovest/Est (Lucio Perès, Une lance longobarde cjatade a Baracêt); al cjaminave di Ovest viers Est (Checo Tam, Il palaç)
    Sin. orient , soreli jevât
    1. part orientâl di un teritoriimigrazion di int che e rivave dal Est Europe, soredut Albanie e ex Jugoslavie (Max Mauro, Un Friûl difarent: i 90 mhz di Onde Furlane)
    2. (par anton.) la Europe orientâl chê volte si tignive soredut par chei dal Est. A vevin biei nons come SPARTAK, C.S.K.A. o DYNAMO (Checo Tam, Subbuteo)
    3. adi.inv. che al è de bande che al jeve il sorelil'aeropuart storic di Aspern, te perifarie Est de capitâl, al è stât il plui grant aeropuart in Austrie (Janez Erat, L’aeropuart di Viene al è la puarte pal orient); Angmagssalik inte cueste Est de Groenlande (Fabian Ros, Il cine groenlandês tra art e impegn politic)